Home » Uncategorized » M-am intors la facultate!

M-am intors la facultate!

Ai dat click deoarece te-a interesat titlul, nu-i asa? Si credeai ca ma vei vedea iar prin Cluj? Nu inca, dragilor. Totusi, in mini vacanta mea de Pasti in Romania mi-am vizitat facultatea, pentru a ma vedea cu o colega foarte apropiata.
Am regasit Clujul aproape cum il tineam minte, exceptand micile renovari de pe Memo si faptul ca Mesele Vesele era inchis. Intrand pe strada Avram Iancu de departe am zarit bine-cunoscutul hotel roz cunoscut si sub numele de Facultatea de Drept. Vremea era incantatoare, ploua cu galeata, asa ca m-am repezit inauntru. Cum am intrat, lumea a inceput sa se holbe. De fapt, cine nu s-ar holba la cineva cu mascuta? Doar si eu ma holb la mine in oglinda. Ma duc sa o salut pe doamna secretara, ca asa-i frumos. Apoi o astept pe E.
Ma uit in stanga si in dreapta; totul pare neschimbat. Acelasi portar mai plictisit, doamnele care fac curat, colegii si libraria pe dreapta. Toata lumea misuna pe acolo, continuand sa intre in forta in facultate, uitandu-se cu un ochi la mine. Se mai intrebau de tigari, de cursuri si daca vor gasi anumite carti la librarie.
Ajunge E. Vreau tare mult sa o imbratisez dar nu am inca voie. Nu-i nimic. Am adus ciocolata, pentru ea si pentru colege. (Sper ca v-a placut) Trece un coleg pe langa mine, se holba, dar nu ma recunoaste. Si il inteleg perfect. Sunt mai grasa, cu parul scurt, ochelarii imi sunt negri de tot, nu asa draguti si fara rame precum inainte, si o mascuta albastra enorma imi acopera fata. Normal ca nu ma recunoaste.
Vine un al doilea coleg. Pe acesta in chem pe nume. El ma recunoaste…dupa ce ii spun ca sunt Alida.
Insa nu doar ei au probleme cu memoria. Intra un domn profesor care, precum oricine din breasla asta, se grabeste. Eu intreb, naiva: Cine e domnul, ca l-am uitat?
Alida, e domnul Streteanu, decanul.
Clar nu doar ei au probleme cu memoria.
Mi-a fost dor de facultate; si sa stau cateva minute. Poate m-as fi dus si la un curs…dar la care? Sunt bine ramas in urma cu materia. Totusi, nu de cladire si profesori am dus dorul. Ci de sentimentul in sine ca sunt studenta, ca ma pregatesc pentru ceva in viata, ca imi cladesc prietenii noi si imi cunosc posibili viitori colegi de instanta. De asta mi-a fost dor.
Poate ma voi intoarce la toamna, poate nu. Cine poate sti? Credeam ca sunt buna la a-mi planifica viata pana a trebuit sa imi schimb tara pentru a avea o sansa la sanatate.
In ciuda acestor lucruri sper sa va vad curand, din nou si pe toti de aceasta data. Si sa duc ciocolata pentru toti.

P.S. S-a schimbat totusi un lucru…imi tineam minte colegele mult mai elegante.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s