Home » For you » Sunt din nou studenta!

Sunt din nou studenta!

Iar ai dat click deoarece te-a atras titlul! De data asta chiar am o veste noua.
Tineti minte cum in urma cu un an, pe aceasta vreme, va faceati griji pentru mine, unii va rugati, altii trimiteau mesaje in nestire, altii imi sunau parintii si incercau sa ii recomforteze, iar altii doar…ma purtati in gand. Eram proaspat iesita de la terapie intensiva si cu totii traseserati o sperietura foarte serioasa deoarece exista o sansa sa nu imi reziste plamanii si sa nu mai pot respira singura. M-am trezit cu o neuropatie care m-a tinut la pat mult si bine, cu efecte cutanate destul de urate si persistente, cu ordin de a nu manca nimic, etc, etc. Inceputul lui iulie 2014 fusese pentru mine o lupta hotaratoare si extraordinar de grea, care nu parea sa aiba mare sansa de success.
Un an mai tarziu, la inceputul lui iulie 2015, vreau sa va anunt oficial ca sunt studenta a Universitatii Paris Descartes, Licenta Psihologie.
IMG_20150708_112413Asta inseamna ca de anul trecut de cand am iesit din spital, in timpul recuperarii mele – deoarece dupa un an de chimioterapie si apoi un transplant de celule stem, ai si tu nevoie de cei 4 R al studentului de dupa licenta: Revenire, Relaxare, Refacere, Recuperare – m-am pus si am invatat serios franceza, am trecut testul de limba cu un punctaj frumos, mi-am pus prioritatile si gandurile in ordine, am reflectat asupra ceea ce se intamplase, ce am invatat in urma experientei si cum anume mi-a influentat atitudinea cursul tratamentului, am incercat sa imi dau seama daca mai imi place ceea ce obisnuia sa imi placa si daca am aceleasi pasiuni, daca ma regasesc in vechea mea persoana. M-am rugat.
Astfel mi-am dat seama ca imi plac oamenii in continuare. M-am simtit binecuvantata fiind inconjurata de o mare parte din ei; imi place sa comunic, sa vorbesc, sa citesc si sa scriu. Imi place sa fiu fericita si, mai nou, sa mananc extraordinar de mult si bine.
Pasiunea mea actuala parca am descoperit-o pas cu pas prin intermediul vostru. Multi mi-ati spus ca sunt o eroina, ca am luptat cu mult curaj, ca (aici dau citatie apartinand G.S.) am scuipat moartea intre ochi si ca v-am inspirat si motivat prin faptul ca nu m-am dat batuta. Mi-a facut o imensa placere sa aud lucrurile acestea si pe masura ce lunile au trecut si alti pacienti cu leucemie au apelat la mine pentru un sfat sau un cuvant de alin, am realizat ca indrumarea si indemnurile mele ajuta…macar putin; ca datorita increderii pe care am acordat-o la un moment dat cuiva, acea persoana a fost in stare sa faca o schimbare in bine, sa ia decizia corecta, si-a facut curaj pentru a infrunta nedreptatea sau pentru a cauta ceva mai bun. M-am simtit de parca, din acel moment incolo, scopul meu este sa vad ceea ce e mai bun in oameni, sa ii tratez pe toti ca si cand as interactiona cu persoana care au capacitatea sa devina, iar lucrul acesta il fac cu cea mai mare pasiune prin motivarea cu propriul exemplu, incercand sa inspir. Asa ca, avand toate aceste idei in gand, am realizat ca, studiind psihologia, as putea capata cunostintele necesare pentru a-I ajuta pe altii sa treaca peste traume, peste momente grele, as putea sa ii motivez si sa ii inspir mult mai usor, odata ce voi ajunge sa ii cunosc si sa ii inteleg. Principal, din acest motiv mi-am depus dosarul la psihologie.
Am ales Paris Descartes deoarece e in topul universitatilor europene si cea mai buna din Franta (cel putin asta a iesit din researchul pe care l-am facut) pe domeniul psihologiei, avand multe echipe de profesori renumiti bazati pe cercetare. (si inainte sa intrebati de ce nu am ales Sorbona, va spun ca Sorbona nu are departament de psihologie. Sorbona e axata pe drept, economie, istorie si gestiune).
Iar odata decizia luata in mintea mea, m-am apucat de treaba la dosar. Detaliile sunt mult mai numeroase in comparatie cu ceea ce voi reda eu aici (cel mai probabil voi reveni asupra subiectului in posturile viitoare). Mi-am facut CV-ul, am legalizat actele, diplome de bac, am mers la Cluj dupa extrasul de note, le-am tradus pe toate, am insistat asupra gramaticii franceze deoarece, indiferent cat de melodioasa este limba asta, gramatica ei e extraordinar de pacatoasa. Mi-am deschis sufletul in scrisoarea de motivatie si le-am povestit cum leucemia mea si atitudinea pozitiva mi-au dat o perspectiva diferita asupra vietii si trairii in general. Notele imi erau bune, diploma de bac faina si ea, testul de limba il trecusem. Si a mai ramas sa astept raspunsul. Nu mi-am facut tare mari sperante dar nici descurajata de tot nu am fost. M-am gandit simplu…daca Domnul m-a adus prin leucemie in Paris si asta a fost in planul Lui de la bun inceput, voi fii acceptata.
IMG_20150703_132709
Concurenta este mare. Peste 1 milion de elevi care isi cauta un loc la facultate doar cei care au dat bacul anul acesta si sunt francezi. Criteriile dupa care se ghideaza comisia care accepta si respinge dosarele nu le stiu. Ceea ce stiu e ca eu am incercat sa fac cel mai bun dosar de care am fost in stare. Si m-au acceptat. Mi-a sosit scrisoarea de confirmare cu fisa oficiala de inscriere intr-o vineri. Si nu mi-a venit sa cred raspunsul asa ca l-am citit de 3 ori bine inainte sa dau vestea mai departe.
Dragii mei, urmati-va visele si nu renuntati Tineti de ele cu dintii si nu va descurajati, indifferent ce se intampla si unde va duce viata. In urma cu un, doar un an, eram iesita de la terapie intensiva, cu neuropatie la piciorul drept, dureri cam peste tot, stari de rau, voma, medicamente peste medicamente, ace peste ace, medici peste medici…lista care parea ca nu se mai termina.
Si uite-ma, un an mai tarziu. Un an! Nu un deceniu, nici o viata de om. Doar un an mai tarziu mi-am revenit, am invatat o limba straina, am trecut testele de rigoare, mi-am facut dosar la o facultate la care imi doream sa intru (toate acestea intre doua drumuri de spital pe saptamana, fotofereza si cate 25 de tuburi de sange recoltate regulat, cu chimioterapie inca in mine si medicamente care imi incetinesc creierul si imi umfla corpul. Scuza ta care e?) am sperat si m-am rugat…deoarece atat imi ramanea de facut.
Dupa chin, ceata si incercari a rasarit soarele. Si straluceste atat de frumos!
Exista multe vorbe pt ce mi s-a intamplat: in tot raul si un bine, fiecare sut in fund e un pas in fata, etc. dar cel mai potrivit e: “toate lucrurile lucreaza inspre binele celor ce iubesc pe Dumnezeu“.

6 thoughts on “Sunt din nou studenta!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s