Home » For you » Paris, mutat si facultate

Paris, mutat si facultate

Ultimele doua saptamani au fost extraordinar de pline, obositoare chiar, insa foarte satisfacatoare. Incepand cu schimbatul tratamentului la spital pana semnarea contractului pentru dragul meu apartament, am fost mai ocupata in aceste zile decat o albinuta aflata intr-o padure de salcami in luna mai.
Sa le iau pe rand si sa va povestesc…
Luni dimineata, 31 august, Alida aterizeaza la Beauvais. Desi mi-am promis ca nu ma voi mai duce la facultate direct dupa nunta (cand am inceput dreptul la Cluj am ajuns la cursuri machiata si coafata inca dupa o nunta, fiind sigura ca nu vom incepe in aceeasi zi cursurile. Ei bine, gresisem) totusi am repetat experienta. Am intrat in facultate, unde misunau bobocei peste tot. Bine…si eu sunt bobocel insa la varsta, voi fi putin mai mare decat o parte din ei. (Spun o parte deoarece am observat ca aici e ceva la ordinea zilei sa te reorientezi dupa primul an de facultate daca nu iti place, nu ai trecut anul sau ti-ai dat seama ca “vrei altceva de la viata”. )
Ce mi-a placut extraordinar de mult in aceasta prima zi de pre-rentre a fost organizarea. Toate grupele erau foarte bine organizate, fiecare tutor avea grija de grupa lui si nimeni nu statea a prostul. Vazand aceasta, mi-am lasat prietenul si mamica in hol iar eu m-am luat dupa grupa mea.
Amfiteatrele sunt mari, spatioase, cu 3 randuri de banci si scaune iar peretii au o culoare foarte placuta de crem inspre lamai. Este o tabla enorma verde dintr-un capat in celalat dar care se pare ca nu tare e folosita. Ecranul pentru video proiector e peste ea. Acela il folosim. Bancile sunt noi si din fericire, nu sunt scrise porcarioare pe ele si nici urme de pix nu au. E foarte curat, ceea ce mie imi convine de minune.
Mi-am facut si o amica noua, o parizianca pe nume Marianne cu un par cret, asa fain cum il aveam eu inainte. Am povestit pana a ajuns domnul profesor si mi-am dat seama ca la 18 ani, orice adolescent, din oricare parte a lumii e dezorientat putin si da, chiar nu poti sa ii ceri unui copil care tocmai a iesit din liceu si trebuia sa ridice mana pentru a merge la toaleta, sa ia o decizie in legatura cu facultatea si cariera pe care, teoretic, o va urma pentru restul vietii.
Destul despre asta, vine domnul profesor. Printre mai multe lucruri spuse care nu credeam niciodata ca le voi auzi de la un profesor universitar, precum: “sa ramaneti motivati”, “nimeni nu va va cauta. Daca invatati, o faceti peIMG_20150831_112714ntru voi.”, “Noi suntem aici sa va ajutam, atata timp cat sunteti interesati”. Parea perfect…imi place sa ma consider si motivata si destul de inteleapta cat sa realizez ca daca invat, chiar ca numai pentru mine o fac, in special ca aici sistemul de notare e diferit si cu un 10 chiar ca voi fi extrem de fericita, pe orice plan. Desigur,perfect pana s-a ajuns la slide-ul ACESTA: matematica. (Cine ma scoala de dimineata si imi rapeste pofta de viata? Cine imi strica somnul meu dulce cine doar grijuri multe-mi aduce? Ma-ma-ma-ma-matematica).
Am citit in ghidul de studii ca urmeaza sa fac analiza statistica, dar nu credeam ca va fi chiar…matematica. Ce altceva ar fi putut fi? Partea buna…acesta a fost singurul norisor gri din ziua aceea.
Plus ca in aceeasi zi, mai spre seara, m-am indreptat inspre arondismentul 14 unde am semnat contractul pentru noua mea locuinta.

Marti la spital, toata lumea fericita ca s-a intors mademoiselle Moca. Mademoiselle Moca, fericita si ea ca isi vede staff-ul de la St Antoine, oameni la care a inceput sa tina puternic.

IMG_20150905_200951

Iar de miercuri, au inceput pregatirile. Parintii mei s-au apucat de zugravit, in timp ce subsemnata si David au inceput sa mearga la cumparaturi…deoarece toate lucrurile trebuiau cumparate noi, de la frigider pana la cuier.
Astfel ca, in 3 zile am cheltuit mai multi bani decat am cheltuit vreodata…ok, nu mai multi. Pe medicamente de obicei se duc si se duceau mai multi. Atat ca aici medicamentele imi sunt rambursate de stat, pe asigurarea mea de sanatate. (Foarte bine pentru asta. Acum mi s-a schimbat tratamentul pentru GVH si noul medicament e la 2000 euro o cutie. Nu-i rau, nu?)
Cred ca cunosc toate magazinele mari de mobila din zona pariziana pe de rost. Ikea sigur il stiu pe de rost.
Dupa aproximativ o saptamana de alergatura, m-am putut culca in noul meu patut, din noul meu apartament, unde sper ca voi putea invata linistita si incantata pentru noua mea facultate.

Ce mi-a ramas puternic in minte este faptul ca in urma cu un an, ieseam din spital in scaun cu rotile, cu masca pe fata si total fara par. Iar acum dau semnez contract pentru apartament in Paris, dau gauri in pereti si incep facultatea. Ma simt extrem de bine pentru ca am fost in stare sa le fac si in acelasi timp, extrem de recunoascatoare ca am primit aceasta a doua sansa. Sper sa mi-o pot folosi cu intelepciune.

Pentru cei care cunoasteti putin Parisul sau stiti sa folositit Google Maps, eu stau aproape de turnul Montparnasse, leul de la Denfert-Rochereau, catacombe si cam la jumate de ora de mers pe jos (noul meu mers pe jos…adica de-ala agale, ardelenesc) de Gradinile de Luxemburg.

Motivele mele sa fiu multumitoare sunt atat de multe incat doresc sa imi rezerv pe viitor un post numai despre asta.
Un singur lucru imi ramane de spus:

Dragii mei prieteni, mult succes in noul an scolar!

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s