Home » Friends » Ziua multumirii. De ce sa fiu multumitoare? Part 1

Ziua multumirii. De ce sa fiu multumitoare? Part 1

Ce anume iti convine in viata ta? Ai o viata perfecta? Cu siguranta vei spune ca nu, si chiar daca ai avea o viata perfecta, tu nu ti-ai da seama de asta. Oricum, in majoritatea cazurilor vedem doar vaca vecinului si iarba lui, care e mai verde decat a noastra.
Ca orice student la psihologie care se respecta, am citit vara asta cateva studii, printre care s-au aflat si ce anume ne face fericiti. Printre punctele cele mai des intalnite, comune chiar la toate, se afla recunostinta. A fi multumitor. Nu multimire din aceea ca e ok daca mori de foame pe strada, bine ca macar ai unde sa mori, ci o recunostinta profunda pentru lucrurile materiale si nu numai care ti-au fost date/pentru care ai muncit. Cu alte cuvinte, atunci cand primesti fluturasul lunii cu salarul nu spui “incredibil! Cat merge iar la CAS. Si mai trebuie sa platesc si impozitele!” Ci te duci mai degraba inspre “Ce bine ca mi-am primit salarul! Acum ma voi duce si imi voi umple frigiderul” (iar apoi voi face o prajitura delicioasa pentru toata familia. Asta deja e cu extra)
Am incercat si eu experimentul acesta…sa vad daca imi listez, macar in minte, cateva lucruri, zilnic, pentru care sunt recunoscatoare, ma voi simti mai bine si chiar, voi da si mai tare inspre fericire. Rezultatul la mine a fost bun: chiar m-am simtit mai impacata, mai implinita la sfarsitul acelor zile. Ceea ce mi s-a parut mie insa interesant a fost parcursul. Ce si cate am descoperit pe parcursul acelor zile. Nu numai ca mi-am dat seama ca am in mine parti pe care inca nu le-am explorat si de care inca nici nu mi-am dat seama, ci am realizat cat de complecsi sunt oamenii. Am vazut parti frumoase ale persoanelor si mi-am trezit amintiri placute cu acest exercitiu de gratitudine.
Intr-o seara reascultam programe de la Biserica Betel si am dat peste duminica din 20 octombrie 2013. Da, demult. Cu 2 ani in urma. Ceva mi-a captat atentia. O tanara, pe care nu o cunosc…nu i-am recunoscut vocea, s-a rugat pentru mine: “Mă rog pentru Alida” Insa ceea ce mi-a ramas in minte a fost asta: “ajuta-ne pe noi, tinerii, sa fim o binecuvantare.”
Nu stiu daca realizati, insa cancerul, leucemiile, bolile care sunt lungi in timp, cu risc mare de reaparitie si cu un tratament oribil si greu, tind sa bage oamenii in depresie; nu numai pacientul, ci intreaga lui familie.

Cum ne vom descurca? Va trai? E atat de tanara! De ce nu sunt medicamente? De ce nu este sange? Etc.

1468801_788296681184703_1080231213_n
In acele momente, ei bine, tin sa iti spun, tanara de la Betel pe care nu te cunosc dar careia iti sunt recunoscatoare, ca ati fost o binecuvantare enorma si extraordinara. Ei sunt primul motiv pentru care sunt multumitoare. Sunt multumitoare deoarece prin oameni ca ei am vazut bunatatea lui Dumnezeu la lucru. V-ati impartit sa donati sange zilnic, veneati la spital zilnic si cu mancare, si cu companie buna, erati mereu acolo cand era nevoie de voi. Si va cunosteam doar de un an, pe altii de nici atat. Si totusi, ati facut atat de multe. Pot doar sa ma rog sa va rasplateasca Domnul…si cand voi avea ocazia, voi incerca si eu.

În căsuță mea din Marghita se afla un afis enorm cu mine pe care scrie “Alida, te asteptam acasa!”
Aici va prezint inca doua motive pentru care sunt multumitoare: 1. Pentru ca am ajuns acasa…inca de mai multe ori. Intreaga, sanatoasa, bucuroasa. 2. Deoarece comunitatea din care am facut parte crescand, copil fiind si adolescent de asemenea, a fost destul de motivata incat sa faca strangeri de fonduri pentru cazul meu. Am vazut solidaritatea voastra si dorinta voastra de a ma ajuta. Stiu ca v-ati implicat enorm si nu cred ca va voi putea rasplati, insa cu siguranta veti ramane mereu in inima mea si in mintea mea.

Cineva mi-a povestit ca la un stand aflat in acea zi in parc a venit o batranica si si-a cumparat parca o gogoasa sau o limonada care costa 3 lei. Batranica i-a intins baiatului care vindea, cu observatia ca sunt chiar ultimii ei bani din pensie, iar cand baiatul a dorit sa ii dea inapoi restul, batranica i-a spus: Lasa draga, ca mai mare nevoie are fatuca asta de bani decat mine.

10422423_10152482950194481_7461060047558949430_n
Nu stiu daca bolile si vremurile dificile sunt ingaduite tocmai pentru a scoate la iveala umanitatea si frumusetea oamenilor, insa stiu ca exemplele de acest fel imi dau speranta pentru ziua de maine.
Iar cand ma uit in spate si imi fac o retrospectiva, parca nici nu imi pare rau ca am trecut prin ce am trecut, deoarece am vazut si cat de frumosi, speciali si extraordinari pot oamenii sa fie, atunci cand isi vad prietenul sau seamanul in nevoie.
Viktor Frankl, un psihiatru si autor cunoscut, a fost inchis la Auschwitz, loc in care i-a pierit intreaga familie. El a dezvoltat o a treia scoala vieneza de terapie, logoterapia, care se bazeaza pe cautarea sensului ca forta motivatoare a omului, pe sensul pe care pacientul il da propriului lui viitor. E o terapie activista si, desi e mai putin cunoscut decat colegii lui, Freud si Adler, Frankl imi pare mai apropiat de ideile mele si felul meu de a vedea lumea. La un moment dat el vorbeste despre “lucrurile de care ma simt cel mai mandru, desi nu sunt deloc de invidiat.” La fel ma simt si eu…mandra ca am supravietuit, ca merg mai departe, ca am trecut prin leucemie, neuropatii, terapie intensiva si cate si mai cate, dar nu i le doresc nimanui.
Sunt multimitoare ca am ramas cu privirea atintita nu inspre ace si nici inspre pungile cu citostatice, ci inspre dorinta oamenilor de a ajuta, ingrijorarea lor reala in ceea ce m-a privit si bunatatea cu care au intins o mana de ajutor sau un brat pentru a dona sange.


Poate pentru voi e normal sa aveti hemoglobina normala…altii au nevoie de pungi de sange doar pentru a se mentine pe linia de plutire. (Si e chiar recomandata donarea de sange. Nu numai ca vi se fac analize de sange gratuite, insa e un remediu bun pentru tensiune ridicata). Poate voi va imbuibati la fiecare masa sau chiar aruncati mancarea dupa. Vizitati mai bine o inchisoare sau, din pacate, chiar si un spital; verificati calitatea mancarii acolo. Te vei mai plange ca broccoli nu e bun?
Poate tu ii ai pe ambii parinti dar esti suparat pe unul dintre ei din cauza unui divort sau a certurilor din familie. Viziteaza mai bine un orfelinat si sa vezi acolo cata dorinta este pentru macar un singur parinte si cat de mult tanjesc acei copii dupa dragoste.

Data viitoare cand va intrebati cat de perfecta/imperfecta e viata voastra, aduceti-va aminte de ce v-am scris aici mai sus si fiti multumitori.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s